Pe tăpșanul unui deal,departe de casă,
Într-un adăpost de câini,câțiva… sunt de rasă,
Însă cam sălbăticiți,toti ,mereu se ceartă,
În lătrat necontenit(parcă)la o poartă.
Câte doi,sau,câte trei ,sunt părtași la cușcă,
Însă-n ea are acces,doar cel care… mușcă…
Treaba e că sunt vecini,și doi câini de luptă,
Ce se-amenință la gard,printr-o plasă ruptă.
“-Fii,atent că,dacă scap,un minut la tine,”
Zice unul spre cel’lalt,”-nu iti va fi bine…!”
“-Doar incearca si-ai sa vezi…”celalalt ii spune,
“-Uite cati am ajutor si te vom rapune…?
“-Pot sa-ti sara-n ajutor si o haita intreaga,
Ranile ce-am sa iti fac n-o sa se mai dreaga…!
“-Vezi sa nu,sare cel’lalt,ce spui e gargara…
Eu deja am pregatit arma nucleara…!”
“-Auzit-ati ce a spus,bot-blanitul,prostul,
Ca ne-arunca-n Univers cu tot adapostul…!
…Panicati de ce aud la amenintare,
Toti dulaii-au inceput sa latre mai tare…
…………………………………………..
Iata,la un moment dat-n harmalaia toata,
Un incediu-n adapost a-nceput…deodata…,
Si-atunci sute de potai,ce latrau cu ura,
Focul s-a-ntins peste tot si-au ajuns friptura.
Insisi ce doi mari dusmani de moarte pan’acum,
Au ars cu blana cu tot si s-au facut scrum.
De morala,ce sa zic,de-si mai are rost…
Cum a ars din temelii,intreg adapost…!
Hai sa concluzionam,totusi,spre final,
Ca putea fi evitat,intregul scandal:
Cum,nu este indicat,care mai de care,
Sa se-ntreaca in latrat,ca sa se dea mare…
De-aici,pana la cosmarul din a doua strofa,
O scanteie-a fost de-ajuns si-a fost catastrofa.
Chiar la noi…,cand s-a intamplat,ce s-a intamplat…
N-am facut ceva util,ci…doar am latrat…!
Nicolaie Ionescu
Bacau,24 noiembrie 2024