Am mai prins luni o zi frumoasă de toamnă, cu soare. Poate ultima din acest an, înainte de a intra calendaristic în iarnă. Au mai ieșit și pensionarii după Vitamina D gratuită. Ieri a burnițat. Este nevoie de apă pe câmpuri, mai ales pentru grău, chiar dacă anul acesta am avut o producție de excepție și pâinea tot s-a scumpit. Centrul orașului arată trist. Nu mai sunt ghirlande cu leduri pe stâlpi, brăduți artifiali care să lumineze seara. În Piața Tricolorului nu se va mai aprinde bradul, odată cu venirea lui Moș Nicolae. Nici vorbă de vreun Târg de Crăciun. Sibienii ne-au luat-o înainte. Am înțeles de la știri că de 1Decembrie vor fi activități restrânse doar în București, cu 400 de persoane și la Alba Iulia. Puntea acestor câteva zile libere o vom traversa în casă, din dormitor până la bucătărie. Poate de sărbătorile de la sfârșit de an vom avea parte de mai puține restricții. Ce ne facem însă cu tinerii? Nici vorbă să se mai organizeze Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă. Vor trebui să învețe să facă skting, surfing, pe sus, pe dedesubt, bune și rolele, parapanta, să treacă și de coama valului cinci al pandemiei. E prognozat cu cinism parcă, de unii. Să bage spaima, să întrețină teama. Dar „Cei ca val, ca valul trece!” spune o vorbă din bătrâni. Trebuie să ne adaptăm și să sperăm la mai bine. Un decembrie cu zăpadă vă urez! Cornel Dima