Începe iar,zăpada să se-aștearnă;
Și,dac-ar fi ceva în plus de zis,
de-această minunata zi de iarnă,
Ninge parcă prea slab și indecis.
Cerul e plumburiu și tot e-nchis.
Uitându-mă în sus ca dintr-o sită,
Cad peste mine fulgii reci,în nins,
Facându-mi existența fericită.
Și e atât de mult frumos în jur,
De zici că Cerul a făcut risipă,
Minuțios în fiece contur.
Schimbând decoru-n fiecare clipă.
Și încadrat de tot acest tablou,
În nebunia fericirii mele,
Aș vrea din nou să fie Anul Nou,
Cu tot frumosul clipelor acele.
Dar starea mea se curmă-ntr-un oftat,
Și simt de fapt că în realitate,
Picioarele deja mi-au înghețat,
Și amintirile la fel,în gand,departe.
Nicolaie Ionescu
Bacau,22.01.2019