Fie ca…

Magia sărbătorilor trece prin febra sărbătorilor. Trece și se pierde. Avem nevoie de agitație, zbucium, nervi ca să gustăm pacea. Trebuie să facem…curat, cumpărături, mâncare, să tăiem porcul, sa facem cârnați, să spălăm, să schimbăm, să văruim, să alergăm în sus și în jos… ca să obosim și să ieșim din gânduri. Abia atunci poate reușim să ne eliberăm. Să simțim un dram de pace. Toate sunt făcute și se așterne un moment de liniște. Apoi, ca nu cumva în liniștea asta să ne întâlnim cu noi, o luăm de la capăt. Facem desfăcând tot ce am făcut. Și așa, fără să simțim, au trecut sărbătorile cu magia lor cu tot.Uităm ce suntem. Uităm să fim și, din energia Ființei, să facem. Iubirea nu este ceva ce facem. Iubirea e ce suntem. În acest moment suntem întruparea iubirii. Totul începe în inima noastră. Începe cu dorința noastră de a iubi și de a ne accepta pe noi înșine. Acesta e locul în care se naște Christos. Odată născut, El aduce liniște. Nu există loc în care iubirea Lui să nu poată ajunge. Atunci când se așterne zăpada, ea acoperă ca o mantie albă pământul, plantele, copacii, casele și drumurile. Totul arată proaspăt, nou, inocent. Asta e magia! Acesta e darul! Asta e sărbătoarea!Fie ca să-ți faci timp pentru a o aprecia și pentru a te bucura de ea! Fie ca să deschizi ochii și să vezi soarele ivindu-se printre nori! Fie ca să vezi lumina reflectată pe pământul acoperit de zăpadă și de ramurile albe ale brazilor.Lumina strălucește în toate direcțiile, îmbrățișându-ne pe toți, chiar acum, aici! Namaste!

M.T.