Nu-i prima data si nici primul magazin in care m-am intâlnit cu asemenea situatii. De data aceasta, s-a intâmplat intr-un minimarket din apropierea blocului in care locuiesc. Ma duc des acolo, pentru cumparaturile zilnice, are de toate si nu-i aglomeratie.
Asteptam la casa pentru a achita produsele alese. Intra o doamna in vârsta, cu un catelus in lesa, de marimea unui pepene mai maricel. Nu stiu ce rasa era, ca nu ma pricep, nici daca era catel sau catelusa.
A pornit tromba printre standuri, cu doamna dupa el. Deja devenisem furios, stiu ca nu-i permis cu animalele in magazine. Ii spun vânzatoarei, ridica din umeri (!) ca si cum ar fi spus: ce sa-i fac, este clienta noastra.
Dupa ce termina vizita micul patruped, ii spun proprietarei, doamna, nu-i voie in magazin cu animale, cu animalute, nu-i igienic. Atât mi-a trebuit, ca a sarit cu gura, ca-i vaccinat, ca-i cuminte, ca nu iubesc câinii.
Am inlemnit, ca a inceput sa vorbeasca tare. Bubi, sau cum l-o fi chemat, continua inspectia. Parca pentru a-mi da dreptate, numa’ ce ridica un picior si…fâs…fâs, la baza unei lazi cu ardei. N-am mai rezistat, i-am smuls lesa si l-am scos afara, gestul meu fiind insotit de tipetele doamnei si niste schelalaituri infundate.
Am lasat plasa cu produse si am plecat, insotit de tot felul de “urari de bine”. M-a deranjat mai mult pasivitatea personalului, care nu a luat atitudine, nu i-a atras atentia persoanei respective ca exista un anunt la intrare: “Nu-i permis cu animale in magazin!”
Nu mai intru in veci in acel magazin. Poate sa dea gratis produsele.
Camil Irofte