Nu ne luăm de capra vecinului. Ea își vede de treabă și râde în barbă. Bine! Nu ne face de râs, dar behăie dând din coadă. Când a constatat și statul român câți dolari și bijuterii trec prin controlul încrucișat de la frontiere, cu sperața că poate refugiații rămân să investească la noi, le-au dat liber. Cu condiția să declare sumele și să dea o declarație pe proprie răspundere despre proveniența lor. Numai că cei cu bani n-au rămas la noi, au trecut repede granițile, acolo plătind taxele aferente pentru sumele în numerar mai mari de 9.999 euro per persoană. Acum din Ucraina mai pleacă doar cei săraci, care mai reușesc să fugă. De pe urma oricărui conflict, fie el armat sau calamitate naturală, epidemie, se găsesc întotdeauna oameni fără scrupule, gata să profite cu cinism de orice necaz abătut asupra semenilor aflați în suferință. S-a văzut că în câteva zile, cotele de la casele de schimb valutar pentru euro și dolar au crescut, cu un procentaj la care nici specialiștii marilor bănci nu aveau previziuni. De apreciat efortul lor de a interveni pe piață pentru a păstra cursul oficial la aceași cotă de schimb. Mi-am pus și eu întrebarea: Cine a câștigat și cine a pierdut de pe urma tranzacțiilor efectuate în acest interval scurt de timp? De ce s-a creat acest efect de bumerang inflaționist? Rezultatul previzibil a a fost doar unul. Să se inducă panica! Cei care aveau prea mulți lei au cumpărat repede valută, să fie acolo. Cei care aveau datorii la bănci, rate, ipoteci, plătibile în lei, au riscat să-și schimbe și ultimii euroi ținuți în batista legată cu patru noduri, când cursul la cumpărare depășise 5 lei pentru 1 euro. Nimic nou pe Frontul de Vest. Acțiunile de la Burse cresc și scad în fiecare zi. Se pierd și se câștigă averi. Unii se aruncă în piscine golite, vin alții, le umplu și înoată. Vorba românului: „E bine și așa! Banului să nu-i duci nici grija, nici dorul!” Fiți chibzuiți, nu lacomi! Toți dăm socoteală cumva, dacă facem rău. Cu facerea de bine e altă poveste. Dimitrie V.