Am văzut aseară, la Telejurnal,
Într-un sat de munte,un mare scandal,
Provocat se pare-n astă săptamână,
De-un urs ce-a dat iama ,noaptea,la o stână.
S-a mișcat jivina într-atât de iute,
Ucigând de-a valma-n câteva minute,
Fără cont a ține,de mărime,sex,sau ani,
Zeci de oi din stâna bieților ciobani.
În zadar făcură galagie câinii,
Hărțuind dușmanul și trezind stăpânii.
Care pân’ să iasă ,cu pari și ciomege,
Ursul săvarșise,marea făr’delege.
Dar să vezi a naibii,naroadă potaie,
Când fugi-n pădure,luă doar o oaie,
De toți se-ntrebară,care fu motivul,
C-a fost așa mare de morți,efectivul.
Un cioban ,în timpul ce apoi s-a scurs,
A zis c-a fost lupul,nicidecum un urs;
Nu putu săracul,in noapte să vadă,
De-avea asasinul,sau nu avea coadă.
C[ de lup se spune,vorba-aceea rea,
Că și-ar schimba blana,dar naravul,ba!
Lupu- a fost,sau ursul,acum ce contează,
Altul e motivul care-ngrijorează.
Se puseră unii,judecând aiurea,
Ca să piară urșii,au tăiat pădurea!
De-acum vezi ciobanii,ce mai pierd vreun miel,
Cătând ucigașii,pe la vreun hotel.
Nicolaie Ionescu
Bacau,23.03.2018