La prima oră-a dimineții…,ceața,des întâlnită iarna,pe la noi,
A umezit intens asfaltul străzii,și, pe-ulițe ascunse,e noroi…
Cu toate…,astea,furnicar de oameni,dispar și-apar în ceața ce domină,
În timp ce,de-undeva,dinspre înalturi,coboar-ncet și peste tot,lumină.
Mai gârboviți,mai țanțoși la întreg,mai încercați…,mai luminați la față,
Ca-ntr-un spectacol cu actori grăbiți,figuri apar și-apoi dispar…,în ceață…
Probabil,că-n apropiere e vreun birt,miroase a vin fiert și a tărie,
Cum,dinspre-acolo,curge abundent,un uriaș șuvoi…,de gălăgie.
Chiar unii se întreabă…,hrăpăreți,cum Dumnezeu pe-această groasă ceață,
Au nimerit și culmea așa mulți un birt micuț…,și-așa de dimineață!…
Nicolaie Ionescu
Bacau,30 ianuarie 2025