Bat clopotele Sfântului Locaș… și,glasul răspândește-n lung și-n lat,
Tristețea veștii,că ne-a părăsit,un alt blând suflet din bătrânul sat.
Spunea cândva,demult,un …cineva,că moartea nu-i ceva deosebit,
Și-o acceptăm ,dar suferim cu-amar,când mor din cei pe care i-am iubit.
Azi,este vorba despre Tatăl meu,și știu deja c-am fost speranța lui,
Să-i fiu eu braț de sprijin spre final,cum el mi-a fost de-a lungul timpului…
Dar n-am să-l plâng,ne-a părăsit semeț,si las să plângă clopotele,doar,
Mă voi ruga ,pentru iertarea lui,la Bunul Dumnezeu ,înspre Altar.
Așa cum se-ntâmpla de obicei,în oarece familii,pe atunci,
A apărut în lume mai ,târziu,un…,cel din urmă,din cei patru prunci…
În zodia în care s-a născut,zgărcite ursitoare i-au menit,
Și la noroc ,la trai ușor și lux, doar firave-mpliniri la ce-a dorit.
Rămas orfan la 14 ani,cînd tifosul părinții i-au luat,
Mulțimi de greutăți l-au înrobit și căi incerte ,mult l-au încercat…
Dar totuși în final a regăsit,puterea de-a învinge ce-a fost greu,
Cu ajutorul fraților mai mari,și sprijinit de Bunul Dumnezeu…
Mulți l-au văzut rebel,neânțeles,și,de-asta mulți l-au marginalizat,
L-au criticat,bârfit,privit chiorâș,dar ca un bun român a rezistat…
Bolnav fiind,nici n-a mai avut timp,cum unii s-au grăbit și au plecat,
Dar azi,intind eu mâna către ei,cerând iertare ,cum noi i-am iertat.
A fost un credincios deosebit,și-a fost mereu la dreapta lui Iisus,
Cu alți săuceșteni,harnici și demni,cu trai onest,mereu cu fruntea sus…
Pios omagiu-n amintirea sa,i-aducem lui,Ionescu Neculai…
Și-aș vrea să cred,acum,când a plecat,că-i undeva în drumul către Rai!
Mulțumim lui Dumnezeu,pentru tot ce i-a dăruit,ce ne-a dăruit și nouă,fiindu-i alături,
și,ne rugăm,pentru iertarea lui,întru Veșnica lui Pomenire!
Nicolaie Ionescu
Săucesti,
2 decembrie ,2023