Doi ani toată lumea a tăcut. S-au tăiat fonduri, s-au plafonat salarii, pensii, s-au făcut împrumuturi. Și nimeni nu a scos o vorbă. Nici un sindicat nu a ridicat glasul. Nici un protest. Nimic! Liniște totală! Străzile erau goale, nimeni nu îndrăznea să deschidă măcar subiectul dar să mai facă și grevă! S-a schimbat Guvernul, au început să se anunțe, timid, creșteri de pensii, de salarii, de alocații. Și, dintr-o dată, toată lumea se revoltă: e prea puțin, mai vrem! Proteste, greve, tot tacâmul. Numai la români se întâmplă din astea: când îi iei tace, când îi dai se apucă de țipat că e prea puțin!
Adrian P.