Zilele trăirii noastre,de la zorii dimineții,
Pline sunt de…ineditul încercărilor vieții…
Când mai bune,când mai rele,precum valul mut al mării,
Vin și umezesc nisipul și-apoi,date sunt …uitării.
Mai rămân,numai crâmpeie,din tot amalgamul lor,
Unele care ne-ncântă,altele care ne dor…
Când,ajungem pe peronul,Gării celei de apoi,
Ne dăm seama,cu regrete,că nu luăm nimic,cu noi.
Și-așteptând,cu teamă,trenul,ce-i pe punctul de-a veni,
Să ne ducă,nu știm unde,și-așa chiar dacă am ști,
Nimic nu se poate face,pentru-o mică amânare,
Și debusolați,ne prinde ,astfel ultima-ncercare…
Nicolaie Ionescu
Bacau,17 aprilie 2024