Mă-ntrebă,odonioară,chiar la vremi de rugăciune,
Un țânc ce era prin preajmă,curios,nevoie mare,
Când văzu ,cum la Icoană,doar în gând aveam a spune,
În genunchi,făcând metanii și-n final,o cruce mare…
Mă-ntrebă,deci, bezevenchiul,cum de mă rugam,cu trudă,
La Icoana Maicii Sfinte ,fără niciun receptor,
El,crezând că e mai bine,rugăciunea să-mi audă,
Fie-o rudă,fie-un prieten,ce să-mi vină-n ajutor.
Tocmai ăsta e secretul,m-am grăbit să-i dau răspunsul,
Că o rudă,sau prieten,nu-i deloc interesat,
Cătă vreme ajutorul,ce să plece de la dânsul,
Are numai mulțumire,dar nimic de câștigat…
Am ajuns la timpu-n care,fiecare-i pentru sine,
Nimeni,nu mai știe sensul de-a sări în ajutor,
Toți se zbat,chiar nebunește,doar lor să le fie bine,
Nicum pentru interesul și-nțelesul tuturor.
Eu,de fiecare dată ce-am cerut spre împlinire,
La problemele diverse,celor care i-am votat,
Marea lor majoritate,și,spre marea-mi umilire,
Au făcut front împotrivă-mi,susținând că i-am sfidat…
Constatând,dezinteresul,celor care ne-mpresoară,
Nici gând să mai fie vorba,să n-ajute cu…ceva…
Fiecare apelează,fiid o cale mai ușoară,
Să se roage,la Icoane,poate îi vor ajuta.
Nevăzutul este-n preajmă,el ascultă ,selctează,
Dă speranță tuturora,ce gândesc a împlini,
Pe cei vrednici răsplătindu-i,pentru ceea ce cutează,
Iar pe cei care vor totul,când și când a-i domoli…
Iar de-ntrebi,ce-i nevăzutul,și metoda ce-o aplică,
Șă refacă echilibrul,ce să dăinuie mereu,
Pe săraci ,căzuți în cazne,ce se roagă,îi ridică,
Și de-ar fi să- dăm și-un nume,se numește …Dumnezeu…!
Dumnezeu,este speranța ,chiar cum el voi a spune,
“-Eu sunt calea,adevărul și lumina tuturor!”
Deci,nu-ntârziați să cereți împlinirea celor bune,
Fiindcă Dumnezeu e-n preajmă și va fi de ajutor.
L-am văzut în geana serii,pe-acel țânc,privind Icoana,
Și, ce m-a surprins la dânsul,a fost faptul de-a privi,
La Iisus ,ținând sus fruntea ,ca și cum ar ști persoana,
Convins fiind, că prin credință,ruga i se va-mplini.
Cu credință,
Nicolaie Ionescu
Bacau,14.10.2023