Traim in era internetului si nu mai avem timp sa ne bucuram de copiii nostri, nu mai avem vreme sa ne jucam cu ei si timpul trece si tot trece nemilos peste noi. Cunosc suficiente cazuri in care parintii nu au timp sau nu stiu sa poate o discutie cu propriul copil, iar ca sa suplineasca acest gol de comunicare, ii pune la dispozitie celui mic toata tehnologia din casa.
Pe rând, tableta este inlocuita de telefon, apoi de televizor si intr-un final, când te uiti la copil ii vezi privirea incetosata si ochii bulbucati, abia ridicati din ecranul PS-ului. Si tot el exclama ca: “M-am plictisit!”.
Si simtit nevoia sa fac aceasta paranteza, ca sa pot ajunge mai apoi la jocurile copilariei. Am trecut ieri pe lânga locul de joaca aflat in apropierea Bazinului de Inot. Era in jur de ora 11 si spre uimirea mea, locul de joaca era plin de copii, unii dintre ei imbracati in uniforma.
Cei care nu si-au mai gasit locul printre leagane si tobogane, faceau alte activitati recreative, pe spatiul verde al parcului. Privirea mi s-a oprit asupra unui grup de copii, cel mai probabil colegi in aceeasi clasa, care jucau “Tara, tara, vrem ostasi!”. M-am oprit in loc si le-am admirat fetele zâmbitoare, privirile jucause, animate de joc.
M-a bucurat sa-i vad pe copii jucându-se unii cu altii, socializând, alaturi de doamnele invatatoare care ii monitorizau de la distanta. Iata ca jocul in aer liber poate fi cel mai bun remediu pentru cei care se plictisesc in fata tabletelor, telefoanelor, televizoarelor si altor jocuri care ii tin captive in casa, pierzând astfel moment importante din copilarie.
Ruxandra Voicu