De multă vreme voiam să scriu la rubrica aceasta și să vă sesizez niște aspecte care mă deranjează în calitate de părinte. Imboldul a venit în momentul în care am deschis cartea de limba română, de clasa a III-a și am realizat cât este de incompletă. Băiețelul meu a ajuns la substantiv, iar în manual nu se regăsește nici măcar definiția! Inițial, copilul bâlbâia ceva din ce reținuse în clasă și vrând să-i explic pe înțelesul lui am luat manualul să-l răsfoiesc. Nu mi-a venit să cred că la capitolul respectiv nu se regăsea definiția substantivului!!! Am clar în minte imaginea manualului de limba română după care am învățat eu în școala generală și memoria vizuală nu mă înșeală. Parcă și văd explicația în pagină, cu lux de amănunte, cu exemple. Păi, în cazul acesta, la ce mai folosesc manualele actuale!?! Doar ca să le rupă spatele, să aibă ce duce în spate? Nu mai zic de faptul că învățătorul a comandat auxiliare (deși erau interzise), motivând că nu prea are ce să lucreze din manual. În ce țară trăim, despre ce fel de educație vorbim!?! Și nu vorbesc doar despre manualul de limba română, ci și despre cel de matematică. Acesta a fost suplimentat la rândul lui de auxiliar. Copiii au temele împrăștiate: o parte trebuie să le lucreze din manual, iar alte exerciții le au din auxiliar. Le încurcă, uneori le uită, alteori nu le fac. Sunt încă mici și uneori iresponsabili. Cred că li se cere totuși prea mult… Aș fi curios dacă aceleași probleme sunt și la gimnaziu sau la liceu.
Dan Dobre