Vorbesc în numele mamei-soacre, care locuiește în satul Ocheni, din comuna Huruiești. Este un sat mai în deal și… nu are apă. Noi, copiii, suntem nevoiți să îi cărăm mereu apa în bidoane mari, ca să aibă măcar pentru consumul propriu. Acolo e o mare problemă cu rețeaua de apă, care a fost forată în urmă cu peste 30 de ani. E ruginită, are pompele înfundate, nu știu, dar ideea e că în sat nu ajunge apa. Și sunt vreo 1.000 de locuitori acolo. Apa vine prin cădere, în centrul comunei nu sunt probleme, lumea are apă, dar acolo, în Ocheni, e jale.
Poate dacă s-ar mai investi puțin în acea rețea, s-ar mai schimba niște pompe, s-ar mai monta ce trebuie, ar putea fi presiunea mai mare și ar ajunge și în satul din deal, cum i se spune. Sunt oameni mai înstăriți care și-au făcut propriile puțuri sau fântâni, au săpat mai adânc să ajungă la pânza freatică, dar fiind lucrări făcute din banii lor nu dau voie și la alții să ia apă de la ei. Sunt pe ogoare și adăpătoare pentru animale, dar și acelea zac secate în soare. Poate se face și abuz de apă, jos în vale, nu știu, că apa nu-i contorizată în comună, dar ce vină au oamenii din deal? La ei nu se gândește nimeni? Am înțeles că instalația de apă ar fi proprietatea primăriei comunei. Atunci să se facă ceva, nu? Cu bani europeni, dacă local nu-s.
Ioan Dascălu