Și iată,c-am mai prins un răsărit…!M-aș bucura,însă nu am motive,
Văzând în jurul meu semenii triști ,neputincioșii erei maladive,
Eu însumi,incurabil pacient,rătăcitor prin clinici și spitale,
Naivul amăgit cu doftorii contrafăcute…și cu vorbe goale.
Am fost ,ce-am fost,dar nu am huzurit și nu mi-am adunat niciunde-avere,
Și n-am scuipat și n-am batjocorit,nici nu am umilit pentru putere…
Am tot răbdat,când lumea s-a schimbat,de-a devenit atât de dezbinată,
Și cât mi-a fost posibil am luptat,când Țara pas cu pas ne-a fost furată.
Prieteni buni,ce i-am avut cândva,m-au renegat și mă urăsc de moarte,
M-au amendat și m-au amenințat,când adevărul scrisu-l-am,în carte,
M-au marginalizat,m-au ponegrit,m-au acuzat chiar și de nefăcute,
De-aceea am stat locului,gândind,să nu mai deranjez,la senectute…
Atât,mereu mă rog la Dumnezeu,pentru copii,pentru nepoți și rude,
Și-al nostru neam, să nu ajungem robi și condamnați din nou,la vremuri crude…
Și-n vremea ce-o să vină vom spera,că vreun Mihai ,sau Stefan o să vină,
Să pună la străini,picioru-n prag,șă tragă neamul nostru spre lumină…
………………………………………………………………………….
La toți cei care încă,mă mai știu ,și ,au mai prins un rărsărit(ca mine),
Să-i încălzească azi,urarea mea,în Anul Nou s-aibă parte de bine…
De sănătate multă,de belșug,de împliniri frumoase ,așteptate,
Alături de cei dragi,cu mulțumiri și Domnu-n gând,să meargă mai departe.
Nicolaie Ionescu
Bacau,ianuarie 2025