La o „aruncătură de băț”

Am văzut la televizor un reportaj despre Stațiunea Slănic Moldova, Perla noastră de suflet. O stațiune frumoasă, bine îngrijită, care a reușit să-și pună în valoare o parte din izvoarele revendicate. Vara aceasta a fost asaltată de turiști. Cazinoul, din păcate, a rămas doar de decor. Multe firme și-au încetat activitatea. Cu tot farmecul și clima blândă, sau poate de aceea, rămâne totuși o stațiune închisă, deservită doar de o singură cale de acces. De mai bine de 30 de ani se vorbește de o porțiune nu mai lungă de 10 km, care ar putea uni localitatea Poiana Sărată cu stațiunea. Au fost și investitori care au cumpărat teren în zonă, să facă ceva, nu neapărat pentru eventuale despăgubiri prin expropieri. S-ar evita astfel un ocol de 100 de km, făcut prin Onești. În fiecare campanie electorală, toți candidații au avut pe lista de promisiuni, acest proiect. Vin lunile reci și până dă zăpada, în cursul săptămânii vin foarte puțini turiști. Rămâne speranța. Păcat că și A13, autostrada care să lege Bacăul de Brașov, rămâne tot în stadiul de proiect. Nicolae Movilă