La Sânziene,sau de Sântion,sau de Drăgaica cum se mai numește,
Mulțime de-obiceiuri românești,îl cuceresc pe cel care iubește.
Când se deschide Poarta Cerului și,zânele prin poartă vin în lume,
Cu fetele din lume se-ntâlnesc,și hora-ntind,prin lunci și prin cătune…
N-această zi stă soarele în loc,ca fermecat de-acele zâne bune,
Ba unii spun,că dă și a juca,înveselit,ne vrând a mai apune…
Tinere inimi-obraji și ochi focoși,câmpu-mpânzesc s-adune sânzâiene,
Cum florile ,în visul inocent ,fac prorociri când puse sunt,sub perne…
Din sânzâiene se mai împletesc,cu pai de grâu și maci și margarete,
Coroane ce le pun apoi pe cap,s-arate bine,tinerele fete…
Și dac-o fată dă unui băiat,coroana împletită cu iubire,
E musai să îl ia și de bărbat,cu care să trăiască-n fericire…
Și se mai stie că-n această zi ,s-a hotârât să se sărbătorească,
De-a lungul și de-a latul pe Pământ,frumoasa,…sfânta Ie românească.
Păcat e să lucrezi în astă zi și,de lucrezi,un an rău îți va pare,
Și liniște nicicum nu vei avea și-un an vei cere Soarelui…iertare.
Dă ,Doamne, sănătate și puteri și liniște și împliniri frumoase,
Creștinelor familii românești și dragoste în inimi și în case,
Ca,zânele,mereu venind la noi,la timpul sânzâienelor în floare,
Să facă obiceiul românesc,prilej Universal de sărbătoare.
Nicolaie Ionescu
Bacau,iunie 2023