Mă declar din start împotriva creșterii câinilor în apartamente! Revolta mea este clar justificată de faptul că nu ai liniște în propria locuință din cauza patrupedelor vecinilor. Și ca să mă fac mai bine înțeles vă dau exemplul ultimelor zile. Au fost liberele acestea date de stat și abia așteptam să mă odihnesc. Am un loc de muncă extrem de solicitant, iar oboseala acumulată în timp și-a spus cuvântul asupra organismului meu fragil. Bani pentru o eventuală evadare nu au fost în portofel, așa că mi-am zis că mă voi odihni acasă. Am anulat toate alarmele ceasului și am închis telefonul cu gândul la somnul tihnit de dimineață care avea să-mi reîncarce bateriile. Din păcate pentru mine n-a fost să fie așa! Din contră. În fiecare dimineață m-am trezit cu o stare de nervozitate declanșată de lătratul câinilor vecinilor mei. Nu tu liniște, nu tu ciripit de păsărele… Animalele ignorate de stăpâni și nescoase la vreme afară ca să-și facă nevoile s-au răzbunat cum știu ele mai bine, adică prin lătrat. Și uite așa, lătratul strident al câinilor mi-a ținut loc de deșteptător în fiecare dimineață în care speram din tot sufletul să mă odihnesc. Precizez că la mine pe palier am trei vecini cu câini, la etajul inferior am vecin cu câine, iar deasupra mea este chinuit efectiv un cățel pentru că stăpânii lui nu au timpul necesar să se ocupe de el. Închei prin a-mi exprima încă odată nemulțumirea legată de creșterea câinilor în apartament. Animale chinuite! La fel de chinuiți suntem și noi, ceilalți…
Darius Conțescu