Din ce-a fost în vremi trecute,ne-amintim cu-o oarecare,
Strângere de inimi fiindcă,se muncea in disperare…!
Venit de vreo zece zile,de la stagiul militar
Am ajuns, să m-aresteze,la o bere,într-un bar…
Pentru că,schimbând o vorbă,de perioada terminată,
Am zis către un prieten…”s-o ia dracu de armată…!”
Referindu-mă desigur,la viața de militar,
Care,recunosc pe față,pentru mine-a fost coșmar…
La vreo două ,trei minute,apărură lângă noi,
Doi milițieni și-o doamnă (în civil),cu păr vâlvoi,
Ea,dădu spre ei,comandă,să mă salte imediat,
Iar ei,fără comentarii,peloc m-au executat.
Și m-au dus,la garnizoană,deci la penitenciar,
Ca pe-un spărgător de bancă,sau ,un hoț de buzunar…
In zadar ,când mă-ntrebară,am zis că-s nevinovat,
Că doar viața din armată(de soldat),am înjurat…
Mai,să fac și pușcărie,constatând că nu lucrez,
Și mi-au dat termen o lună maxim, să mă angajez…
Și,cu chiu cu vai…,la urmă,i-am convins că am dreptate,
Când le-am spus,c-aveam (în toamnă),gând să dau la facultate…
………………………………………………………………
Acum văd,de dimineață,peste tot,pe-unde m-abat,
Câte-un ditamai românul,clătinându-se de…beat,
Relaxat,sigur de sine,că nu are nicio treabă,
Dar ce-i important e faptul,fiindcă nimeni nu-l întreabă…
Și terase,cât de multe sunt,îs pline-ntreaga zi,
De te-ntrebi,consumatorii ăștia,unde-or mai munci…?
La final o constatare,sugerez spre cei ce-ascultă:
Azi e multă libertate,totuși,parcă…e prea multă!
Nicolaie Ionescu
Bacau,septembrie,2023