Buna ziua! Numele meu este Denisa Măluțan și ceea ce urmează să vă scriu nu reprezintă în mod special o știre, însă este o situație care merită făcută publică pentru că instituțiile publice din țară noastră ne tratează într- un mod dezagreabil. Mă aflu în după- masa zilei de 19.10.2019 pe holurile Spitalului Județean din Bacău, în postura de pacient. În jurul orelor 15:30, mă cuprinde o stare de rău, iar din aceste motive am luat hotărârea să apelez la serviciul de ambulanță pentru a afla ce este în neregulă. Având o tensiune destul de ridicată, paramedicul de pe salvare m-a sfătuit să merg la spital pentru câteva consultații suplimentare. Așa-zis, așa făcut. Ajung pe holurile Spitalului, ofer toate informațiile care mi-au fost solicitate, promițându-mi-se că voi fi consultată de un medic în cel mai scurt timp. Însă nu a fost să fie așa. Timpul se scurgea în defavoarea pacienților, astfel petrecând eu însămi peste 4 ore în incinta acelui spital. În aceste circumstanțe, am am avut timpul suficient să observ comportamentul cadrelor medicale care au dat dovadă de o atenție extrem de superficială. Pe fundalul chichotelilor făcute de către personalul spitalul (întrucât era mare distractie la acel moment în rândul personalului, că vorba aia, e sâmbătă seara!), se auzeau vaitele pacienților care după caz se aflau acolo chiar mai bine de 5 ore. Pe lângă limbajul lipsit de orice urmă de respect adresat bătrânilor neputincioși, nu au lipsit nici comentariile cu subînțeles la adresa lor. Indignarea mai multor pacienți depășea de mult limitele normalului, însă cadrele medicale nu s-au lăsat mai prejos. Au început să chicotească și mai tare pe marginea acestui subiect și să trântească tot ce le ieșea în cale, fiind la rândul lor indignați pentru detaliile pe care le cereau pacienții. Timp de mai bine de 2 ore nu a fost preluat niciun pacient de pe holul spitalului, decât 2 excepții care reprezentau cazuri foarte grave. Întrucât am îndrăznit să-i întreb cât timp mai am de așteptat, am devenit centrul principal de atac pentru persoana de la securitate, spunându-mi că dacă mai stau pe propriul telefon va chema autoritățile speciale pentru a-mi aplica sancțiunea corespunzătoare ( este clar că le era teamă să nu filmez situația jalnică de pe holurile spitalului). Asta a fost picătura care a umplut paharul, indignând o mare parte din pacienți. Timpul, desigur, se scurgea și tot ceea ce am observat a fost un dezinteres total. Medicii și asistenții se plimbau molatec dintr-o sală în alta având discuții care mai de care, dar în niciun caz în legătură cu starea pacienților. Plângând din cauza stării medicale, care nu era tocmai una bună, tensiunea ajungând între timp la 17, asistenta, întorcându-se spre colegul ei a afirmat: „mai nou ne confruntăm și cu crize de isterie”. Pe lângă toate acestea, doamna doctor care urma să intre în tura a doua, între o discuție cu alte cadre medicale de pe holul spitalul, dânsa a afirmat: „stați liniștiți că eu nu mă grăbesc, noaptea e lungă (referindu- se la preluarea pacienților de pe sală). Nici atitudinea asistentei de pe hol nu s-a lăsat mai prejos afirmând că nu sunt pe moarte, ca să fiu preluată mai repede, și că sunt destul de tânără. O lipsă totală de respect și neprofesionalism!!! Prin urmare, după ora 21 am plecat acasă neconsultată, mergând la un spital privat pentru consultații. Și sunt multe altele de zis….