Lupu-i renumit oriunde,pe la noi și-n alte părți,
Prin putere,istețime ,dar și alte calități:
Foamea lupului convinge,n-o spune doar poezia,
Și ,toți,cred că-i știu,probabil,tupeul și-obrăznicia…
Cum,la ultimile-alegeri,doamna vulpea-a câștigat,
Cu minciuni și șiretenii,locul ei de deputat,
Nu vă spun că-ntreg mandatul,n-a știut decât să fure,
Și sfidând,să pună botul,pe bugetul din pădure.
Deși aprig criticată,ne putând să o inculpe,
DNA opri dosarul,ce o acuza pe vulpe,
Dar votanții,păcăliții,și-au unit speranțele,
Și,s-au răzbunat pe vulpe,tot câd,fur-alegerile.
Deci,nu mult trecu și, Lupul,ajuns deputat,să vezi!
Puse ochii pe-o căpriță simplă,ce avea trei iezi…
De fapt,erau trei ieduțe,grațioase ,frumușele,
Doar de le priveai,în treacăt…,vedeai euro,în ele.
Păcăli Lupul căprița,promițăndu-i evident,
că le subvenționează,să învețe-n occident,
Dar nu mult după aceea,dovedit cu mărturie,
S-a aflat ,de fapt, că Lupu-i traficant de carne vie.
Și-a fost pus sub acuzare,anchetat cu mult scandal,
Dar și Lupul ,cum și vulpea ,scăpă,de dosar penal,
Cică n-a mințit,că duce-n Occident ieduțele,
declarând c-o să le-nvețe,doar că nu a spus și ce…
Că ținând cont de renume,s-ar fi zis c-ar fi greșit,
Doar în caz că pe ieduțe,cumva, le-ar fi mazilit.
Ba,mai mult ,că doamna Capră,mulțumită mai degrabă,
Să fie ,că la ieduțe,le-a găsit Lupul,de treabă.
Nu știu de mai e nevoie ,la final și de morală,
Mă surprinde însă modul,cum dau unii socoteală,
Cum,la fel de mult surprinde,că norodul neatent,
Permite s-ajungă vulpea și lupul în Parlament.
Nicolaie Ionescu