Cui să-i mai fi rămas necunoscut,conceptul general de-odinioară,
De avantajul net-superior,a celor care locuiesc la…țară…
Cu-atât mai mult ,cât respectivul sat,unde te stabilești cu reședința,
E doar la două stații, de oraș,așa cum de ani buni ți-a fost dorința…
O vilă mare,cu porți de oțel și ornamentele impunătoare,
Care s-arate celorlalți săteni,că-acolo,locuiește-un om cu stare,
Cu-o curte invadată de copaci ornamentali și flori mirositoare,
Și o grădină,ce te lasă mut,de cum arată și cu tot ce…are.
Și mai ales acum,când s-a schimbat,aspectu-așezămintelor,la țară,
Incomparabil de cum le știai,de fapt cum știau toți,odinioară.
Cu străzi ce-n vreme s-au reproiectat,rețea de apă și canalizare,
Cu drumul cel mai firav asfaltat și fața în continuă schimbare…
…………………………………………………………………
Ei,iată că nu e tocmai așa,totu-i frumos,dar numai cum arată,
Cum, viața,înăuntru-acolo-n sat,devine tot mai tristă și-ncordată…
Pe lângă greutăți ce le-ntâlnești,în general în urbe și la țară,
E unul ce te face să pălești,pentru perioada când e frig afară.
Fiindcă să-asiguri lemnul de-ncălzit,la cât e metrul cub,adus acasă,
Comparativ cu pensia ce-o au bătrânii,starea lor e dezastruasă…
Deci, să ai lemnele de pus pe foc,impresia doar s-o ai că te-ncălzești ,
Cam șase luni mănânci o dată-n zi, iar celelalte șase le postești…
Degeaba se-opintesc cei din guvern,să dea în stânga-n dreapta,ajutoare,
Când crește prețul exponențial și,leul practic e fără valoare…
Nu spun că e mai bine la oraș,cum nici acolo viața nu-i ușoară,
Spun doar că-a devenit de fapt, un lux ,să fii bătrân și,să trăiești…la țară,
Cu greu ,sau ce a mai rămas …ușor,viața merge totuși ,mai departe,
Doar că bătrânii simt că au ajuns,doar un balast ce-ncet , e dat deoparte .
Ce-a fost până mai ieri colțul de rai,ce ți-l imaginai spunând cătunul,
Azi nu mai are-același înțeles,cât nu mai rezonează cu…bătrânul.
Nicolaie Ionescu
Bacau,13.02.2023