Doamnelor învăţătoare, cu tot respectul pentru meseria dumneavoastră şi modul în care vă dedicaţi, vă rog mult să aveţi milă de copiii noştri, dar şi de noi, părinţii. Eu, una, simt că m-am întors din nou la şcoală şi parcă temele sunt pentru părinţi, nu pentru copii. A fost distractiv la început să fac proiecte, picturi, desene, figurine, experimente, să caut pe internet tot felul de teme – deşi mi se părea normal ca acest lucru să-l fi făcut copilul la bibliotecă, la îndrumarea doamnei învăţătoare. Apoi mi-am dat seama că eu şi copilul meu ne dedicăm tot timpul temelor!!! Uneori până la ora 10 seara. O simt ca o pedeapsă nu doar pentru copil, ci şi pentru mine. Alergăm ca disperaţii să mai ajungem şi la o oră de tenis, şi la o oră de bazin. Apoi reluăm temele. Parcă trebuia să ne încurajăm copiii să facă sport?! Când? Să citească şi altceva decât ce e în manuale! Ce să mai spun de teatru, film, vreun spectacol… Odihnă… În weekend, suntem consemnaţi acasă. Teme, teme, teme. Vă spun sincer, visez teme. Un ultim sfat – temele la grămadă, făcute în silă, contra cronometru, nu vor dezvolta niciodată un copil şi nu-l vor face mai deştept. E doar primul pas spre a-l face pe copil să urască şcoala.
Cristina Marcu