Suntem liberi să ne dăm cu părerea, de multe ori cu presupusul. Vorbele zboară dar impactul lor rămâne, cu efecte care ne încarcă foarte rar pozitiv. Știrile rele, când sunt repetate des, nu fac decât să ne reducă moralul, inducând acea stare de teamă, de neîncredere. Mentalul tinde să se apere, adaptându-ne organismul la stările prelungite de stres, tocmai pentru a nu claca. Așa, încet încet, începem să ne obișnuim cu violența, cu nedreptățile, cu neputința de a shimba ceva. Un prieten m-a văzut zilele trecute că sunt supărat, nemulțumit de felul cum decurg lucrurile, de starea de sănătate, și m-a încurajat. Dar cu altfel de vorbe. Nu știu cărui înțelept îi aparține citatul, dar mi-au dat de gândit, așa că m-am gândit să le transmit mai departe: „Albinele nu-și pierd timpul niciodată să le explice muștelor, de ce mierea e mai bună decât rahatul. Să-ți aduci aminte chestia asta când stai să mai dai explicații, celor care practic vor să te țină în loc de la scopul tău în viață.” Nicu B.