Mare pictor e natura…,oare unde-o fi-nvățat,
De-i atât de talentată și cu gust…,la desenat!?
Că,te uită ce-mbinare de culori,de frumusețe,
Peste munți și peste dealuri,prin păduri și prin fânețe…
Dintre toate cele patru ,fetișoare ce le are,
Minunate scumpe-odăjdii,le-a cusut,la fiecare,
Și de când e lumea ,lume,se perindă,cum se știe,
Ca pe-o scenă ,câte una ,recitând…o poezie.
Iarna e mai reținută ,mai rece,mai mofturoasă,
Ca și cum,de noi am zice,cum că nu ni-s toți acasă,
Primăvara, e vioaie,mai ștrengară,fără stare,
Doar cu zâmbet în privire și cu suflet plin de soare…
Vara e în toate dulce,primitoare ,răbdătoare,
Darnică în cele bune,fină și-nțelegătoare…
Toamna e mai serioasă,foarte bună gospodină,
Dar când e să se îmbrace…,la cum e ,toți se înclină.
Toate au ceva aparte,parcă-un fel de “vino-ncoa’!”
De te întâlnești cu una,greu îți e a mai pleca.
Chiar acum,stând pe o banca,cum cea din fotografie,
Aud și privesc cum Toamna,îmi recit-o poezie…
Fermecat de cum arată,îmbrăcată pe măsură,
Mă gândesc,ce talent are la pictat…mama Natură!
Nicolaie Ionescu
Bacau,01.10.2021