Este mare agitaţie printre şoferi şi, mai ales, printre şoferiţe: nu mai au voie să vorbească la telefon, să trimită mesaje sau să filmeze în timp ce conduc maşina, adică în mers. Au trecut doar câteva zile, însă văd că se vorbeşte în continuare la telefon, la volan, prin oraş. Nu ştiu ce se întâmplă pe drumurile naţionale sau judeţene! Este acolo, în lege, o mare scăpare. Ai voie să vorbeşti la telefon în timp ce aştepţi la semafor. Mare prostie.
Conduc de câţiva ani şi ce văd prin oraş este de groază. N-ar fi rău dacă s-ar interzice vorbitul la telefon şi pentru pietoni când traversează pe zebră. I-aţi văzut? În acel moment se dărâmă lumea, vine potopul, bomba atomică, se ard sarmalele pe plită, a căzut copilul din covată, mai trebuie modificată reţeta la zacuscă, altfel nu înţeleg de ce nu poate fi amânată, întreruptă, acea convorbire, până ce traversezi strada. Gesticulează, urlă pur şi simplu, se opresc exact la mijloc, parcă sunt pe altă lume, nu-i interesează ce se întâmplă lângă ei, el este Măria Sa pietonul! Este rege pe zebră, trebuie să-l aştepţi până rezolvă marile probleme ale lumii.
Dar pe cei din magazine, din autobuze, îi vedeţi? Sigur că-i vedeţi, ba îi şi auziţi. Pe autobuzul 17, într-o zi, o doamnă a vorbit la telefon, cu o voce de soprană, vreo cinci staţii. Nimicuri universale: se certa cu o rudă. Iartă-l Doamne, mi-am zis, când preotului, în timp ce citea la slujbă, i-a sunat telefonul. S-a oprit, l-a extras din antiriu şi a vorbit tare, preţ de câteva secunde bune, după care a continuat cu slujba.
Am devenit sclavii telefonului, iar când se asociază cu nesimţirea eşti obligat să-ţi cumperi căşti sau dopuri pentru urechi.
Georgel Stancu