Ne-am obișnuit de ceva ani cu prezența, pe la intersecții, a acestor panouri publicitare. O lecție practică la felul cum arată sistemul de distribuție, îngropat sub străzi. E bine că în ultima vreme nu s-au mai semnalat fântâni arteziene sau nori de aburi. Și intervențiile de remediere se rezolvă într-un timp mai scurt. Durează mai mult până ce stratul decopertat este readus la normal. Oricum, din imagine se vede că țeava nouă este cu jumătate din diametru mai mică, față de cea montată inițial, care era izolată cu vată de sticlă și tablă galvanizată. Pare logică dorința de reducere a pierderilor de pe traseu, după numărul mare de debranșări făcute în favoarea centralelor de apartament. La cum se întrevede viitorul și prețul gazelor, eficiența celor debranșați de la sistemul centralizat de încălzire, nu poate fi asigurată decât prin introducerea centralelor de bloc. Nu înțeleg însă rostul introducerii obligatorie a contoarelor indivudale de căldură, la apartamentele vechi racordate la termoficare. Blocul în care locuiesc eu arată ca un șvaițer. Pe scară suntem jumatate – jumătate. Țevile trec și prin apartamentele celor cu centrală, până la returul de la ultimul etaj. Sunt patru coloane diferite: baie, dormitor, sufragerie, bucătărie. Mi-ar trebui patru sisteme de contorizare când eu vreau să am căldură, nu să o opresc. Nu este suficient cel de la intrarea în subsolul blocului? Sau e și asta o afacere „dedicată”, pentru cine importă așa ceva?
Ioan Apostol