Am învăţat de la părinţi încă de când eram copil că oamenii nu ar trebui să lase o zi fără să spună sau să facă un lucru bun. Anii au trecut şi nu cred că mă pot lăuda că am îndeplinit ceea ce mi-au spus părinţii, însă au fost zile când eu am beneficiat de bunătatea altora. Acum, la bătrâneţe, mă bucur şi mai mult de orice vorbă bună, de un mic dar, mai ales când singurătatea este singura mea prietenă. Mare mi-a fost surpriza când, la uşă, a sunat poştaşul şi mi-a înmânat un plic. L-am deschis cu înfrigurare şi am găsit mai multe tichete cu valoare, venite de la Primăria Bacău. Era darul ei, de sărbători, am citit, pentru pensionarii cu venituri mici. La pensia mea după o viaţă de muncă, aceşti bani îmi vor permite să mă bucur de Crăciun. Nu-i mult, dar este mai mult decât dacă n-aş fi primit nimic şi trecea această Sfântă Sărbătoare fără nimic pe masă. Nu pot decât să le mulţumesc celor din Primărie, domnului primar, pentru că se gândeşte şi la noi bătrânii, uitaţi şi singuri. Eu am telefonat la ziar şi poate le transmiteţi din partea unei bătrâne de 79 de ani din Bacău, să le dea Domnul Nostru sănătate şi bucurii.
Ileana Haraga