Aud des că pleacă tinerii din Bacău. aud des că pleacă tinerii și nu se mai întorc. Problema e una de sistem și se regăsește și în piața muncii. Antreprenorii băcăuani se plâng că le pleacă profesioniștii peste hotare. Problema e aceeași. Bacăul nu e destul de ofertant nici pentru angajați dar nici pentru tineri, în general.
Angajatorilor, de fiecare dată când am avut ocazia, le-am sugerat un lucru: „Nu vă mai lamentați că pleacă profesioniștii. Formați-vă voi profesioniștii voștri! Dezvoltați sisteme de formare profesională cu cei care au rămas!”. Răspunsul, nu de puține ori, a fost: „Păi, să vină Statul și să ne pregătească profesioniști!”. La noi, uneori, chiar și antreprenorii au mentalitate de asistați sociali.
Adevărul e că e în firea lucrurilor ca profesioniștii să plece în țări unde sunt mai bine plătiți și unde se pot dezvolta mai bine. Nici Aurel Vlaicu, nici Traian Vuia, nici George Emil Palade, nici Mircea Eliade, nici Cioran nu și-ar fi atins potențialul dacă rămâneau în țară!
Soluția nu e să-i ții aici nici pe tineri și nici pe profesioniști pentru că, probabil, Bacăul nu va fi niciodată la fel de ofertant ca Torino, New York, Cluj-Napoca, Iași sau București. Nu, probabil că nu va fi niciodată!
Soluția e să găsești mereu alți și alți tineri, pe care să-i formezi (până la un anumit nivel) aici, iar apoi să le dai drumul să zboare! Și, oriunde vor ajunge, vor duce cu ei steagul Bacăului!
Bacăul e oraș universitar, dar dacă mizezi să-i ții aici pe cei mai buni băcăuani, le tai pur și simplu aripile. Îi ucizi în fașă! Iar gândul că, vreodată, universitățile din Bacău vor fi la fel de bune măcar ca cele din București, să nu zic UK sau SUA, nu face decât să mă amuze.
Soluția e să-i identificăm, nu în municipiul Bacău, ci în orașele din județul Bacău, precum și în Piatra Neamț, Vaslui, Bârlad, Roman, Adjud, Mărășești, Gheorghieni și Miercurea Ciuc pe tinerii care au potențial, dar nu au resursele financiare necesare să facă o facultate în București, Cluj-Napoca, Iași etc.
Am întâlnit o fată, de la un liceu dintr-o comună din județul Bacău, care prin 2015 a câștigat premiul I la Olimpiada Națională de Agricultură. Ar fi putut intra la orice facultate de profil, dar am înțeles că familia nu și-a putut permite să o țină la facultate. Fata vinde acum la un magazin la Piața Centrală. O altă fată, de la același liceu, a câștigat premiul al III-lea la aceeași Olimpiadă Națională. Aceasta din urmă vinde acum la Profi.
Deși s-au găsit în Bacău bani pentru tot felul de chestii faine, nu s-au găsit bani pentru două burse. Am contactat inclusiv oameni cu bani să le vorbesc despre ele, inclusiv politicieni băcăuani. Nu s-a descoperit nicio soluție. Nu vreau să pară o răutate, e vorba doar de cifre, dar banii care s-au cheltuit cu grupul statuar „Noul Bacovia” le-ar fi putut finanța acestor două fete și facultatea și masterul!
Iată un lucru la care m-am gândit:
SCC-ul și alte firme de gen caută tineri care să vorbească bine engleza și alte limbi străine și să aibă cunoștințe solide de IT. Universitatea „George Bacovia” duce lipsă de studenți, dar cred că are capacitatea logistică să autorizeze o specialitate nouă, ceva pe IT și limba engleză. Desigur, oamenii de acolo, în loc să meargă pe căi bătătorite, gen: marketing, drept, ar trebui să se apuce de treabă, să găsească sau să creeze această specialitate nouă și să autorizeze un program inedit de licență.
Cu nici 100.000 de euro, în cinci ani, universitatea ar putea scoate încă 100 de specialiști, dar nu absolvenți pe specialități fără cerere reală ci 100 de specialiști croiți perfect pe nevoile pieței. E vorba de 400-500.000 de lei. Adică, într-un an, costul ar fi cam cât a cheltuit Primăria Bacău cu concertul lui Goran Bregovici.
Onești, Comănești, Târgu Ocna, Slănic Moldova, Dărmănești, Moinești, Buhuși, Piatra Neamț, Vaslui, Bârlad, Roman, Adjud, Mărășești, Gheorghieni și Miercurea Ciuc. E suficient ca în fiecare dintre aceste localități să fie identificați câte 2 (doi!) tineri cu potențial, cărora, prin contract, să li se ofere o bursă, să studieze noua specialitate autorizată de universitate și să lucreze ulterior, un număr de ani, la companiile care le-au finanțat bursa. Bonus, tot prin contract, ei vor putea face și ceva voluntariat pentru entitatea (ONG-ul, universitatea etc.) care le-a facilitat treaba asta.
În concluzie, soluția nu e să-i oprim aici pe cei care pleacă ci să aducem pe alții în loc! Iar celor pe care-i aducem să le oferim ceva real, ceva necesar!
Niki Vrânceanu