Nedumerire

O-ntrebare am :anume,dacă în poporul meu,
Marea lui majoritate-i cu credință-n Dumnezeu,
Dimineața și-apoi seara,facem rugăciuni curate,
Pentru propasirea Țarii și pentru prosperitate,

Dacă în întreaga Țară sunt atâtea Mănăstiri,
Cu călugări și măicuțe,cu credință în simțiri,
Biserici impunătoare sunt la fiecare pas,
Unde rugăciuni pioase se rostesc în orice ceas…,

Totuși care-i motivarea ,dac-așa suntem de buni,
Că niciunde-n Țara noastră,n-au fost și nu sunt minuni…?
Tot ce-a fost în jurul nostru mai de preț s-a-nstrăinat,
Și de la o zi la alta neamu-i tot mai dezbinat .

Este oare vreo portiță,prin care se trece-n cer,
De care știu numai unii,iar la ceilalți e mister?
Sau o fi venit Mesia,de ceva timp pe Pământ,
Și din vorba sa cereasca,nu-ntelegem un cuvânt,

Sau or fi civilizații,ce curând ne-au vizitat,
Și le-au spus,numai la unii,calea ce e de urmat,
Și în șah spre a ne ține,nu spun nimanui nimic,
Până când nu-și fac ei plinul,și -apoi și nouă ne zic.

Nu știu ce sa cred,dar sigur explicatii totuși sunt,
Ce le vom afla atuncea când vom fi loviți mai crunt,
Ca așa mereu se-ntâmplă,cand gândește fiecare,
Doar la propria persoană,pân-aproapele dispare.

Cât de multă rugăciune,am spune și-am ridica,
Dumnezeu nu ne va crede și nimic nu ne va da,
Până când în toate cele-l vom convinge și pe El,
Că vrem și suntem în stare să gândim cu toți la fel.

Nicolaie Ionescu
Bacau,18.01.2019