In urma cu cateva luni, la insistentele lui socru-meu, colonel in rezerva, am apelat la un parlamentar bacauan, rugandu-l, prin intermediul aghiotantilor lui (adica al angajatilor mei) sa ia act de o situatie birocratica jenanta. Evident ca pana sa ma bage in seama aghiotantii parlamentarului (adica angajatii mei), a trecut timp, eu am insistat, ei s-au facut ca nu exist, ca pana la urma sa il dibuiesc pe insusi seful cel mare, mai precis pe domn’ parlamentar. Al carui salariu il platesc, nu-i asa, din impozite.
Nu-i plang de mila, insa, domnului deputat, cu siguranta are si alte venituri care ii permit sa nu depinda, financiar, de nica toata leafa primita pentru faptul ca imi este, la randu-i, angajat.
Au trecut cateva luni bune de zile, s-a ales praful de sesizarea mea. Buna sau rea, merita macar un raspuns de curtoazie.
Stiti cum e cu picatura. Ultima conteaza, pentru ca varsa paharul.
Cand am citit, mai deunazi, precum ca domnul deputat era consternat, chiar m-am enervat. Cica… vai, electoratul a dat o lectie clasei politice! Probabil ca in mintea lui scurta, domnul deputat credea ca este peren. Ca indiferent ce face si ce drege, el va fi votat la infinit. Sau macar pana ce isi face planul la vila, masina, secretare, calabalâcuri si alte chitibusuri dintr-astea.
Nu-i bai, insa, dat fiind ca domnul deputat a fost reales, fiind pus in fruntea listei… desi partidul sau a luat o cafteala de numai unspe procente in minus, comparativ cu fostele alegeri. Lectia data de catre electoratul roman nu-i va afecta statutul si evident, domnia sa va continua sa fie la fel de surd si de orb. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Boala puterii nu poate fi scoasa usor din om.
Partidul domnului deputat ma pune sa aleg intre Rusia si Europa. Mda. Parca mai ieri, tot partidul domniei sale ma obliga sa aleg intre viata si moarte. Intre varianta sa o salvez pe bunica si cea sa o omor prin inconstienta mea fatala.
Ca atare, dat fiind ca domnul deputat ma considera oaie si ma forteaza sa judec asemenea probleme care sincer, insulta inteligenta oricarui roman, am sa aleg, cu pas apasat, sa-l trimit in opozitie. De concediat, nu am putut. Dar vin alegerile viitoare.
Noi, poporul, avem memoria lunga. Noi nu uitam. Nu iertam.
Popescu Georgel