Nostalgii de iarnă

Am avut bucuria să citesc, în ziarul, dumneavoastră, un articol amplu despre una dintre fabricile care… aproape că murise. Primiți felicitările mele! Dar, și mai mare bucurie am avut când am aflat că mai există încă băcăuani cu „potențial” (și financiar, dar, mai ales, uman), legați afectiv de locurile astea. Mi-au dovedit că nu urmăresc neapărat să le prospere afacerile, ci se gândesc și la averea, poate cea mai de preț: oamenii. Mi-a plăcut să aflu despre unii angajați ai fabricii renăscute, cumva, ca pasărea Phoenix, din cenușă. Pe unii chiar i-am cunoscut, ne întâlneam cu toții la cantina din afara întreprinderii. Eu am lucrat la uzina vecină, gard în gard, care, din păcate, a ajuns… una cu bălăriile. Mi-ar fi plăcut să știu că și fabrica unde mi-am petrecut tinerețea e salvată, la fel, de un om cu intenții bune. Și pe-acolo au trecut oameni deosebiți, profesioniști de talie națională. Unii au trecut la cele veșnice, alții sunt bunici care, acum, își cresc nepoții, iar cei mai mulți s-au reorientat spre alte domenii, în țară și pe-afară. De fapt, cred că toată zona industrială Sud încă mai are potențial, totul e să se găsească cineva puternic, în stare să o readucă la viață. A scăpat Aerostar, acum și IMU, poate urma, de ce nu?, Metalurgica, IPEP, și exemplele pot curge. Doamne ajută! E frumos că știm să prețuim ce am avut, ce avem și că, cel mai important, mai avem puterea să renaștem.
Nelu Sandu