S-a îmbrăcat tăcerea în rochii lungi de seară,
Cu stele şi luceferi, de linişte brodate,
Mirajul se pictează cu-o aură lunară
Şi pacea lin pluteşte către eternitate.
Cu paşi de întuneric vine un miez de noapte
Şi zarea îl primeşte cu râuri de lumină,
Se-aude-un cor de îngeri cântând pioase şoapte
Într-o smerită rugă, sublimă şi divină.
În vasta mânăstire din pajiştea cerească,
Copilul AN îşi pune speranţa în altare,
Iubirea şi Credinţa voind să le primească
Prin crucea însoţită de binecuvântare.
Bătrânul AN se duce spre vremi de-odinioară,
Cu amintiri cărunte din vieţi îngândurate…
S-a îmbrăcat tăcerea în rochii lungi de seară,
Cu stele şi luceferi, de linişte brodate.
……………………………………………….
Se înnoieşte timpul, tineri şi veterani
Cu inima spre Domnul îşi urează ,,La mulţi ani !’’
Mircea Constantin Jurebie.