În urmă cu 5 ani am participat ca voluntar, la un exercițu de salvare, simulare în urma producerii unui cutremur. Am dat din întâmplare peste câteva fotografii făcute atunci. A trecut timpul și ne-a ferit Dumnezeu de așa ceva. Dar nici de sistemele de avertizare și elementarele măsuri de siguranță nu a mai vorbit cineva. Mi se pare că subiectul este evitat conștient, atât în mass-media cât și de autorități. Și avem atâtea clădiri care stau deja să-și dea duhul, unele noi, la o zguduitură mai mare. Îmi aduc aminte de ce spunea într-o emisiune, acum câțiva ani, un invitat, reputat seismolog, despre legătura care există între temperaturile mari, din timpul iernii, și producerea cutremurelor. Dar și de intervalul aproape ciclic la care se produc. Pe 4 martie se împlinesc 43 de ani de la dezastrul care a curmat 2 000 de vieți. Puțin, în ghilimele, față de aproape 49 000 răpuși de virus. Este doar o remarcă și nicio formă de cinism, dacă mai dispar din pensionari, făcând economie la bugetul statului? Nu! Dar covidul nu produce pagube materiale. Nu afectează infrastructura, care oricum e la pământ. Nu blochează o țară doar cu certificate, contestate. Pune la modul fizic economia pe chituci. Greu de imaginat rezultatul asocierii acestor două flageluri. Poate știu ei politicienii ceva de tot promit, și nu fac. Poate au deja un plan de reconstrucție… de la zero!? Mai are cineva la îndemână, în casă, înafară de mască, o trusă de urgență în caz de cutremur?
Valentin Duma