Orice ştiinţă care nu conduce spre Dumnezeu este deşartă. Sunt două lucruri care se completează între ele. Există o reciprocitate obiectivă fără de care nici o societate nu poate să progreseze.
Un exemplu concludent este acela de dinainte de 1989, când ateismul s-a împotrivit moralei creştine generând o înapoiere atât spirituală, ştiinţifică, cât şi economică, cu repercusiuni asupra ţărilor din partea de est a Europei, cu un regim dictatorial.
În timp ce în aceste ţări se promova acel egocentrism, care genera ură, invidii, duşmănii, certuri, care, din păcate, le mai vedem şi astăzi la posturile de televiziune, nu poate conduce la nimic altceva decât la sărăcie şi înapoiere. Prin ură, duşmănie, acuzaţii nefondate şi discuţii contradictorii îi fac pe cei în cauză să se bucure de răul altuia şi să le pară rău de binele altora, tocmai contradictoriul celor spuse de Iisus Hristos, acum 2000 de ani, când a coborât pe pământ, adresându-se întregii lumi, spunând: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu.”
Ce învăţăminte au tras creştinii noştri, acum, când ne aflăm în mileniul III? Nu întâmplător, în ţările civilizate din partea de vest a Europei a apărut un element nou în democraţie, şi anume: „personalismul”, care promovează dragostea şi respectul faţă de om, faţă de aproapele tău.
Personalismul se manifestă în ştiinţă, în spiritualitate, în democraţie, în cultură, cât şi în viaţa socială, în general, fără de care nu se poate progresa.
Laurenţiu Tufă