Definit ca „înştiinţare de obicei imprimată, expusă public, cuprinzând anumite informaţii”, dar şi „gen de artă, grafică, cu funcţie mobilizatoare, de informare, de instructaj, de reclamă” (vezi Micul Dicţionar Enciclopedic, ediţia a II-a) afişul rămâne „o stea în Galaxia Gutemberg”. O componentă esenţială a ceea ce numim „marea publicitate” care pune „lumea în mişcare” chiar şi în condiţiile concurenţei cu internetul. Cum se mişcă „lumea” Bacăului în urma impactului cu afişele nu e foarte greu de constatat. În nicun caz nu s-a ajuns nici măcar aproape de efectul scontat. Şi asta nu din motive ce ţin, în primul rând, de calitatea acestora, ci din cauza unor „sincope” în logistică, să o spunem elegant. Sunt amplasate de-a lungul principalelor artere ale oraşului panouri speciale, dar numărul şi „distribuirea” locurilor unde „se piratează” publicitate e cu mult mai mare, producând, în ansamblu, o notă de improvizaţie, de superficialitate.
Primează în această categorie afişele ce anunţă divertismentul, lipite pe zidurile unor clădiri, pe garduri, stâlpi, pe geamurile unor instituţii publice, într-un cuvânt unde nu te-ai aştepta. Asta ca să nu mai amintim de „estetica” unor anunţuri ieşite din actualitate, decolorate, zdrenţuite de vânturi şi de ploi.
Asemenea „relicve” devin pete pe obrazul oraşului nostru. Care are fi, totuşi, soluţiile pentru redresarea acestei „afişiade” în devenire? În primul rând ar fi un efort educaţional consistent şi consecvent, apoi concursuri de realizare de afişe, dar şi amplasarea şi păstrarea lor, expoziţii pentru a se apropia calitativ de ceea ce considerăm arta afişului. Şi, nu în ultimul rând, sancţionarea celor care încalcă principiile şi legile publicităţii.
Există însă şi „locuri” şi „oameni” în Bacău care se constituie în modele în lupta cu nepăsarea, cu dispreţul pentru civilizaţie, pentru frumosul de fiecare zi: la Ateneu, Teatrul „Bacovia”, Biblioteca Judeţeană, Centrul de Cultură „George Apostu”. Şi de ce n-ar fi pe podium şi alte instituţii, cum sunt cele care organizează spectacole, alţi „băcăuani de profesie”?
Atunci sigur nu veţi mai avea motive să ne întrebaţi „pe ce te-ai bazat, domnule, de-ai scris aceste rânduri!”
Constantin Juncu