Începe-o nouă zi ,cu clipe grele!Speranțele sunt doar un elixir
Ce,pe moment ne anesteziază,nicicum nu curmă starea de…delir.
De-unde privești,de jos,sau din înalturi,spre ce se-ntâmplă permanent în jur,
Provoacă doar dezgust,dezamăgire,și doar prognoze rele prind contur…
Chiar,de-ncercăm posibile remedii,formulele ne-afundă mai ceva,
Cât timp sunt aplicate-n mod haotic,aceleași rezultate vor avea…
Cum starea asta de democrație,dă liber frâu nechibzuinței în exces,
Vom rătăci– n încâlcite labirinturi, fără a-nregistra vreun mic progres…
Trăim din datorii,cum se reclamă,că de muncit,mulți nu se-nvrednicesc,
Cum ajutoarele de sus,curg gârlă,iar cei care le dau…se-mbogățesc…
Și uite-așa…,ne-munca ne domină,finalizând,doar cum dorește ea,
Și-am devenit săracii de renume,dar și-ai întregii lumi…batjocura!
Rar mai vezi azi medaliați cu aur,precum eram…,de toți invidiați,
Acum abundă,gravele exemple făcute de românii-n vest plecați…
Nici nu mai știm ce viitor ne-așteaptă,cum o-nțeleaptă vorbă dă să spună,
Cât timp,vom semăna vânt și prostie,vom avea de cules, numai furtună…!
Nicolaie Ionescu
Bacau, 9 februarie 2025