O trecere…

Duminică la ora 19, prim ministrul declara că autoritățile statului au toate pârghiile și mijloacele de a supraveghea și aplica trecerea de la starea de urgență la starea de necesitate.

Însă as vrea sa întreb când și cum va aplica statul trecerea de la starea nefirească a societății la starea firească a traiului în comun.

Așa că:
– mă bucur enorm să văd tinerii în parcuri, dar mă întristează că stau cu picioarele pe bănci, că aruncă gunoaie, că scuipă semințe…
– mă bucur enorm să revăd vecinii vârstnici la plimbare, dar mă întristez când îi văd că se feresc să intre când le țin ușa…
– mă bucur să văd că pietonii sunt civilizați, dar mă sperie cursele de mașini din plină zi de pe centrul orașului…
– mă bucur să observ că locuitorii orașului meu respectă regulile de coabitare socială- purtat mască, mănuși, însă străzile sunt pline spre seară de gunoaie- măști, mănuși, ambalaje…
Astfel, eu nu cred în amenzi, dar cred în a fi prezent pe stradă, în parcuri, printre pietoni, chiar și după ora 16.00…

Poate jena de a fi mustrat ne va învăța că orașul cu parcurile și străzile lui este ca și casa noastră- nu are cine și de ce să vină în urma noastră!

Și cred că autoritățile locale sunt pregătite să ne facă să fim mândri și bucuroși că am ales să trăim într-un oraș curat și frumos!

Casandra Arvinte