În splendoarea dimineții ieșind ieri,la o plimbare,
Sincer recunosc,de-a dreptul am fost impresionat,
De mireasma răspândit-a teilor,… ce-au dat în floare,
De, parcă pluteam ca-n basme,în oceanul parfumat.
Am crezut că doar în zonă,domină din tei ,parfumul ,
Și din curiozitate ,drumul mi l-am tot schimbat,
Constatând că orișiunde,prin oraș mă duce drumul,
Aeru-i la fel de dulce și la fel de-nmiresmat.
Mai,că nu-mi venea a crede,c-am trait așa minune!
Tot din curiozitate,am ieșit și pe-nserat,
Străbătând tot cartierul,constatând din nou,oriun(d)e,
Aeru-n răcoarea serii,mai puternic parfumat.
Hotărât-am,prin urmare, să iesim mai des din casă,
Fără un traseu anume dar, mai lung,ca de-obicei,
Să ne odihnim privirea sub coroana răcoroasă,
Și parfumul să ne-mbete de la florile de tei…
Nu doar noi trăim surpriza,ci surpriza-i generală,
Cu-acest fenomen minune, ce ne-ncântă temporar,
Bine-ar fi ca el să fie,tratamentul pentru boală,
Ce-a făcut din filmul vieții,un adevărat coșmar.
Nicolaie Ionescu
Bacău,30.06.2021