Vă scriu această scrisoare pentru a împărtăși o întâmplare pe care am observat-o recent în orașul nostru. Zilele trecute, pe stradă, am asistat la un moment inedit care m-a făcut să reflectez asupra unei realități din ce în ce mai evidente în societatea noastră. Eram în drum spre casă și am zărit o doamnă distinsă, aflată la o vârstă respectabilă, oprindu-se în fața unuia dintre numeroasele șantiere din orașul nostru. La acea oră, un tanar nepalez se străduia intens cu lopata, săpând cu dârzenie. Cu o curiozitate inocentă, doamna s-a apropiat și l-a întrebat pe tânărul străin: “Nu vă supărați, pentru ce dați găurile astea?” Reacția nepalezului a fost cu adevărat memorabilă. S-a uitat la doamnă, apoi la lopată, iar apoi din nou la doamnă, care aștepta cu nerăbdare un răspuns. Cu un zâmbet blând, tânărul și-a văzut mai departe de treabă, fără să știe cu adevărat despre ce era vorba. Această mică scenă mi-a stârnit gânduri cu privire la diversitatea culturală din comunitatea noastră. Este evident că schimbările demografice aduc cu sine și noi provocări de comunicare. Este un semn că suntem o societate din ce în ce mai globalizată, iar limbile străine devin o necesitate, nu doar în contextul profesional, ci și în interacțiunile cotidiene. Observând această situație, nu pot să nu mă gândesc că, în viitor, cetățenii noștri ar putea întâlni persoane vorbind limbi străine nu doar în mediul de afaceri sau în restaurante, ci și pe străzile orașului nostru. Așa că, poate, este momentul ca românii să înceapă să învețe engleza, pentru a se face înțeleși când merg la magazin sau chiar pe stradă…
I. Negrea