O fi plutind ea, barca, ușor, poate la Insulă. Dar valurile de…asfalt de pe strada Chimiei sigur nu sunt pe placul șoferilor. Mai o bucșă, mai un pivot, toate își pot găsi sfârșitul pe strada sus amintită. Mă gândesc, totuși, că strada asta a fost refăcută în urmă cu câțiva ani. Nu mulți. Iar halul în care arata mă face să cred că acolo s-a turnat…plastilină, nu asfalt. Mai în glumă, unii șoferi spun că pe cocoașele alea formate ar trebui să treacă doar camioanele mari. Doar, doar se vor nivela „burțile” alea. Să mai spunem de intersecția de la Chimiei cu Republicii? Nu cred că mai e cazul. Că dacă spunem, ce? Exact. E treabă românească. Tot sperăm noi că dăm cu ironia, dar nu cred că este ac de cojocul nepăsării. Cam asta e! Dacă vrei senzații tari, dă-te cu mașina pe Chimiei. Pam-pam!
Leonard Stanciu