Sunt conducător auto amator de vreo 20 de ani. Am străbătut aproape toată ţara, m-am bucurat de frumuseţile ei, de ospitalitatea oamenilor, mi-am făcut o arhivă impresionantă de fotografii, pe care le revăd când nu am bani de o nouă călătorie.
Am condus şi prin câteva ţări din Europa. Ca orice şofer (nu cred că a scăpat vreunul) am mai făcut şi greşeli, sancţionate, fără excepţie, de poliţiştii de la Rutieră, cu amendă, cu puncte, evenimente care mi-au umbrit uneori călătoriile.
Ştiţi care este sentimentul meu? Că, la noi, poliţistul, indiferent de domeniul în care lucrează, are sentimentul, i-a intrat în cap, în sânge, că el este pus acolo să sancţioneze, să acţioneze în forţă, fiind un reprezentat al unei instituţii de represiune. Nu, nu trebuie să ne ferim de cuvinte, aşa scrie şi în lege, şi în statut. Numai că, în opinia mea, poliţiştii nu citesc şi capitolul unde se vorbeşte de rolul instituţiei, al poliţistului, de a preveni.
Cel mai bine am văzut acest comportament în Ungaria. Eram în Budapesta, habar nu aveam de trasee, mergeam după intuiţie, după semnele de circulaţie, am încălcat multe interdicţii, însă nu m-a sancţionat nimeni. Ba, din contra, poliţiştii, fără excepţie, mă îndrumau, mă dirijau, îmi mai făceau din mână dojenitor, mă fluierau, îmi făceau semne, aceleaşi ca la noi, Înainte!, La dreapta, Oprire, Deschide ochii!, dar cel mai des apelau la acele semne de reducere a vitezei, ştiţi poziţia mâinilor, a corpului poliţistului. O amendă nu am luat.
La noi, stau pitiţi prin curbe, după copaci, între maşini, abia aşteaptă să te prindă cu ceva, te trage pe dreapta, actele, amendă, suspendare. Unde-i munca de prevenire? Nu văd un poliţist de la Rutieră în mijlocul străzii, pe DN, pe DE, care să dirijeze preventiv circulaţia. N-ar fi mai eficientă munca lor?
Paraschiv Leonte