(Apropo de fabula lui La Fontaine)
Penibilă postura ce o avem acuma…,
Când facem analiza pe timp,îndelungat…!
Una-i pe timp de pace…,dar se îngroașă gluma,
Când focul se aprinde…de este ațâțat!
Ce facem noi de-o vreme,e pură neghiobie,
Făcându-ne prieteni de peste mări și țări,
Ce vin în casa noastră,și cu…prietenie,
Impun,ce-am avea voie,în diferite stări.
Dar nu numai atâta,ci scotocind prin casă,
Ba una iau…,ba alta,fără-a se sinchisi,
Dar,dacă ai nevoie, descoperit te lasă,
Și te ajută,numai de-i poate folosi…
Mai mult… , în cazu-n care,amicul…,(sau amicii),
E cu mult mai puternic,din cei mai… cel mai cel,
Ajungi să fiți prieteni,dar sub teroarea fricii,
El dându-se copoiul,iar tu,micul cățel…!
Și bine de-ți va face,va profita cât poate,
Iar dacă datoria,în timp va mai spori,
El,ridicând privirea ca superioritate,
Va pune-n prag piciorul și, te va umili…
Iar,pe de altă parte, se spune,cu vecinul,
Să nu te cerți vreodată,niciunde și nicicând,
Cum,dacă ai,în vreme, probleme cu destinul
El sigur,ajutoru-ți va da ,vecini fiind.
Certați fiind e posibil,în viața să ai parte,
De încercări ciudate,și-atunci vecinul tău
În loc să te ajute cu tot ce dânsul poate,
Privind cu nepăsare,îți va dori… mai rău.
Mereu să lași portiță și loc de…” ziua bună!”,
Și fă mereu să fie așa cum și el vrea,
Schițează interesul,de știi chiar,ce-o să îți spună,
Dar, să nu-i iei vreodată toată-ncrederea…
Zâmbind,ține-l departe și dacă-l chemi ,,
Să nu-l lași să-și permită,să facă ce vrea el,
Fiindcă-i la fel posibil-n,relația frumoasă,
El,devenind Copoiul,iar tu…micul… cățel!
Nicolaie Ionescu
Bacau,11 noiembrie 2024