Da, se vorbește și de bine. Cel puțin, culturalmente. Nu știam că sunt atâția melomani în urbe, dar sala Ateneului a fost plină. Înainte de Crăciun ni se propune muzică sacră, barocă, divină: oratoriul „Messia”, de Handel. De fapt, partea a II a a Proiectului european de muzică vocal/coral simfonică a Liceului de artă „George Apostu”în colaborare cu Filarmonica. Publicul nu uitase prima parte de acum 2 ani, cu memorabilul concert „Creațiunea” de Hyden, din caterdrala catolică, cu orgă, susținut de aceeași harnică orchestră a Filarmonicii băcăuane, cu incredibila performanță interpretativă a corului acestui liceu de talentați băcăuani. Emulația sacră și puternica emoție artistică — create de celebrele compoziții bisericești apusene, re-repetate în lume de peste 200 de ani, și care, ca orice operă de artă clasică, — aparținând oricărei arte, de fapt, –, uite, REZISTĂ și la publicul modern. A fost îndelung aplaudată binecunoscuta piesă „Aleluia”, măsură a superlativelor omenești posibile în materie de compoziție, dar și de interpretare, aceasta reușind să ne transpună în sferele metafizicului perceput de OM, și realizat prin volutele mirabolante ale vocilor excepționale. In sală, tinerețea a fost reprezentată de liceenii de pe scenă și de puținii din public. Semn că sensibilitatea de fond a românului încă mai are zvâcniri, nu numai la profesioniști. Speranțe că nu au secătuit, încă, afectele, trăirile subtile, șimțămintele alese…Ne rămâne de lucrat cu micuții la acest capitol….
Cecilia Moldovan