Mi se pare corect ca fiecare dintre noi să avem puncte de vedere, și de ce nu, să ni le respectăm. Doar că, în aceste zile, unii încearcă din răsputeri să îmi zdruncine punctele mele de vedere care sunt mult mai mult. Sunt niște vise pentru care cândva chiar am…luptat. Despre ce este vorba. De câteva zile, la Pro Tv se tot face promo la o emisiune în care reporterii de acolo au fost prin orașe din străinătate în care cei de acolo găsesc soluții pentru trafic, etc. Tot zilele astea, unii aspiranți la fotoliul de primar în orașul nostru spune că au obiectiv eliminarea mașinilor din oraș. Mi s-a făcut părul măciucă. Adică cum? Păi… În urmă cu aproape 35 de ani, când s-a produs așa zisa Revoluție, unii dintre noi am fost în stradă, alții eram sub arme. Cu toții ne doream o viață mai bună. Visam job-uri bune, visam să avem mașini, visam… Iar acum vin alții să ne spulbere visele pentru care am luptat. E drept să ne gândim la soluții de fluidizare a traficului. Dar să interzicem? Pe bune? Poate că eu nu vreau să merg pe bicicletă. Mă poți obliga? Nu vreau să merg cu autobuzul, acolo unde se mai amestecă unii care au uitat să dea cu apă pe ei sau cu periuța pe dinți. Nu asta e viața la care am sperat atunci când, cu arma în mână, visam să mă plimb în mașina mea, chiar dacă viața nu e atât de roz pe cât ne așteptam. Au avut unii ca cei care aspiră azi la fotolii să nu fie așa. Se știu ei. Și nu le pasă.
Cătălin Ambrozie