Pe unde te duci, pe unde intri, în Bacău, vezi tot felul de cârpeli. Dacă s-a făcut un lucru bun, cineva vine imediat şi dă peste cap rânduiala. Trăiesc în acest oraş de peste 40 de ani, am venit dintr-un oraş mare, Tg. Mureş, viaţa te poartă pe unde vrea ea.
N-am dramatizat, am luat lucrurile aşa cum sunt, însă nu pot trece cu vederea unele aspecte care mă deranjează. M-am bucurat când, în vremuri tulburi, oameni cu iniţiativă, au ridicat două mari muzee (situaţie unică în ţară), de Naturale şi de Istorie. Nici nu s-au aşezat bine că toate planurile beneficiarilor au fost date peste cap.
Din Muzeul de Ştiinţele Naturii a fost ruptă o bucată mare şi a fost amenajată Biblioteca Judeţeană, acum este acolo o struţo-cămilă. La Muzeul de Istorie, parterul a fost deturnat de la destinaţia iniţială, avem un muzeu cu Biblioteca pentru copii, tot acolo sunt şi sediile unor instituţii, asociaţii, care nu au nimic de a face cu Istoria.
Aud că vechea (poate cea mai veche) clădire a bibliotecii (cui i-a trecut prin cap aşa ceva?) va găzdui Casa Căsătoriilor (se învârte în mormânt întemeitorul Sturdza!), la Teatru, în fostul foaier este un bar (mă bucur că măcar unul dintre spaţii a fost „retrocedat” teatrului). Să vă mai dau exemple? Mai sunt. Culmea este că, în tot acest timp, o mulţime de clădiri (unele aparţin municipalităţii sau Consiliului Judeţean) se dărâmă, în loc să fie reabilitate şi folosite în folosul comunităţii, altele (Hotel Moldova, Hotel Central, Fosta Şcoală Comercială etc.) au ajuns de râsul oraşului.
Nu-i timpul să intrăm în normalitate? Să ne adunăm minţile (că-s mai multe) şi să le punem să gândească. Statistica medicală spune că folosim doar 10 la sută din posibilităţile creierului uman. N-am putea forţa un pic, doar cu jumătate de procent. Spaţiu este, timp avem.
Elena Surugiu