Azi în autobuzul 17.
Ora 7 dimineața. Aglomerație mare.
Tineretul patriei ocupa cu nonșalanță locurile din autobuz.
O doamna mai în vârstă, cu parul nins de anii vieții se legăna anevoie sprijinita în bat pe lângă scaunele din fata ocupate de tineretul bovin și supertehnologizat. ( adică cu smartphonuri) poate coboară vre-o unul și-i face loc.
Dar nici unul nu mișcă!
Atunci m-am ridicat de pe scaun ( deși, am parul alb ca și dansa) și i-am oferit locul.
Doamna mi-a mulțumit frumos.
Și mirata m-a întrebat?
De ce faceți asta?
Și am răspuns simplu!
Primii 7 ani de viata, i-am făcut acasă, nu pe telefon.
Sărut mana!
Costache