Mereu am crezut că mie nu mi se va întâmpla. Am fost convins că respectând toate măsurile de protecție, coronavirusul mă va ocoli. Dar, cu toate că nu m-am expus riscului, fiind cât se poate de precaut, nu știu de unde l-am luat. E greu să auzi „povești” despre existența sau inexistența noului coronavirus, despre cât de ușor sau cât de dificil s-a putut trece peste infectare…Dar nu despre aceasta este vorba, chiar dacă ai trecut printr-o asemenea experiență traumatizantă! Indiferent cum și cât ai suportat, TREBUIE, în primul rând, să-i avem în vedere pe cei care, zi de zi, ceas de ceas, sunt prezenți la datorie sub „acoperământul” de halate ermetice, mănuși, ochelari, glugi, viziere și tot arsenalul care îi face să arate ca personajele din filmele SF, uitând de sete, foame și necesități fiziologice, dar arătând bolnavilor multă, multă empatie, omenie, compasiune și respect, dedicându-se lor trup și suflet și tratându-i cu profesionalism.
De toate acestea am beneficiat și eu în calitate de pacient cu COVID în Spitalul-pavilion „Sf. Maria” Bacău (parte componentă a Spitalului Județean). Tocmai de aceea doresc să adresez întregului personal al spitalului, începând cu domnul Adrian Popa, managerul unității medicale județene, doamna dr. Valerica Ciobanu, șef secție Infecțioase, medicii, asistentele medicale și terminând cu infirmierele, profundul meu respect și veșnică recunoștință. Datorită faptului că medicii și asistentele m-au monitorizat clipă de clipă și modului în care m-au tratat sunt acum în viață!
Cu deosebită considerație,
Gicu Antohi, un fost bolnav oarecare