Pe-acest tărâm creat de Dumnezeu,în Universul fără de hotare,
Posibil unic …tot posibil și… în cine știe câte exemplare,
Pe care tot din bunătatea Lui,a presărat pe pământeana față
De-un inimaginabil curs de timp,un fenomen miraculos zis viață…
Și, cum se spune că mișcarea e,caracteristică materiei,ca stare,
Și după legi nicicum de ocolit,în permanentă condiționare,
A pus în centru-acestui briliant,ce găzduiește lumea noastră vie,
Ființa om,cu minte și simțiri,să-l stăpânească întru veșnicie…
Și,dintre legi,așa cum a voit,(cum am mai spus),Puterea creatoare,
Una primează , tot ce viață e,evoluând ,să fie… trecătoare.
Nici oamenii ,nici ce e-n jurul lor, n-au exceptat de la această lege,
Doar unii dintre ei parc-au uitat,sau rău voit nu par a înțelege.
Ajuns-am astfel ,noi,cei din prezent,la ridicat nivel de dezvoltare,
Să-l înfruntăm pe însuși Dumnezeu ,Cel ce ne-a dat a Lui înfățișare…
Și-nverșunați de toate câte-avem,puteri și-armate de susținători,
Ne amăgim pe noi ,dar și pe ei,c-am deveni deja,nemuritori.
Nici gând ,să facem pasul înapoi și ,făr-a ține cont de vreo urmare,
În crez și caractere diferiți,atins-am cea mai cruntă confruntare…
Puțin mai e și nici chiar Dumnezeu,nu va putea starea s-o tempereze,
De nu cumva deja ne-a condamnat și vrea o altă Lume să creeze.
Nicolaie Ionescu
Bacau,28.10.2022